Adormisem greu în noaptea aceea. Mă foisem întruna pe macatul scorţos, negăsindu-mi starea pe căpătâiul umplut cu paie de grâu. Îmi stăpâneam anevoie dorinţele deszălogite de aşteptarea pe sfârşite. Şi când somnul mă înmuiase de-a binelea, înspre dimineaţă, l-am auzit pe tata-mare spunându-i muierii lui: "Veto, ia scoală-l şi pe băiatu-ăla, că, deh, e timpul să plecăm!". Ca prin vis am simţit paşii bunicii şi i-am adulmecat căldura trupului. S-a aplecat deasupra mea şi m-a îndemnat, înceată şi blajină, să mă trezesc. M-am întors de pe-o parte pe alta până ce-am biruit cocleala zorilor încă nerevărsaţi.
La lumina pirpirie a lămpii cu gaz mi-am pus ţoalele de oraş, păstrate pe lada din odaie, şi am dat să mă încalţ. Romanele parcă se micşoraseră de la atâta neumblare şi se codeau să-mi cuprindă tălpile umflate şi crăpate de zbenguiala pe câmpul înmărăcinat. Când am ieşit în bătătură, un val de răcoare mi-a mângâiat obrajii, înviorându-mă blând. Boii dormitau înjugaţi la car şi ăi mari mă zoreau să urc. Îi cam ţineam din treabă, am observat, şi m-am azvârlit lângă loitră. Oborul mirosea a pâine coaptă şi-a mujdei, de la puii înecaţi în usturoiul pisat. Ghiveciul cu saramură fusese aşezat chiar în spatele meu, la două degete, degete pe care le strecuram pe furiş în zeama aceea cu gust năucitor. Acolo era şi pâinea abia scoasă din ţest, înfăşurată în ştergare de borangic. Şi struguri am văzut într-o coşniţă împletită din nuiele de cătină, împodobită cu lăstari fragezi de viţă-de-vie.
Carul s-a urnit dintr-odată, cărându-ne la Turnu Măgurele, "la Bâlci". Ce mai sărbătoare era şi bâlciul ăsta, cu temeiul sorocit după Adormirea Maicii Domnului, în august adică! Un an întreg plănuiam cum o să merg la oraş şi-mi munceam imaginaţia stârnită de minunăţiile ce mi se pregăteau dincolo de Olt. O luam pe vale, pe sub sat, traversam râul pe podul de pontoane,
