Repatrierile rromilor la care a recurs sistematic Parisul de la inceputul acestui an trebuie citite, in primul rand, intr-o cheie de politica interna a guvernului si presedintei franceze.
4.000 de cetateni romani, in marea lor majoritate rromi, au fost suiti in avioane si expediati la Bucuresti, cu o compensatie de cateva sute de euro in buzunar. Cum 48% dintre francezi sustin aceasta masura, este de inteles ca puterea vrea sa mulga cat mai mult capital electoral din aceasta mentalitate.
Cum se explica aceasta mentalitate nu este greu de inteles, acultand declaratia unui tanar rrom coborat joi pe aeroportul Baneasa dintr-un avion sosit de la Paris cu un lot de repatriati. Intrebat din ce traia in Franta a raspuns ranjind, fara nicio retinere: "din cersetorie, din furt, din tot ce pica". Inutil de spus ca tanarul si-a fixat deja ca obiectiv revenirea in Franta, deoarece in Romania lumea a ajuns prea saraca pentru fi jumulita profitabil.
Alte explicatii nu sunt insa la fel de limpezi si nu doar privite de la Bucuresti, ci, se pare, si de la Bruxelles. Taberele de rromi nomazi de la periferiile marilor orase din Franta nu au aparut ieri. Si nici anul trecut. Ele sunt acolo de cel putin 10 ani si au fost tolerate. Nu cred ca in urma cu cativa ani, de exemplu pe vremea cand Nicolas Sarkozy era ministru de Interne, rromii furau sau cerseau mai putin. Pe atunci insa nu era criza si nici administratia Sarkozy nu era asediata cu acuzatii de coruptie.
In plus, mi-e greu sa cred ca toti strainii care traiesc la limita legii in Franta sunt rromi. Si totusi, repatrierile ii vizeaza in principal, asociate cu un discurs foarte agresiv care cere imperativ Romaniei sa rezolve problema integrarii acestora. Ma intreb daca nu chiar Parisul comite un act de discriminare a rromilor, trantand problema lor diferentiat de cea a celorlalti cetat
