Case scunde, străzi neasfaltate numerotate ca la New York, niciun cinematograf şi nicio cofetărie, o plajă cu nisip fin şi apă dulce. La Sulina, creştinii, evreii şi musulmanii îşi dorm somnul de veci laolaltă. Cei vii, localnicii care au mai rămas în oraş, îşi duc viaţa cu greu. Turiştii se bucură de liniştea şi sălbăticia locului.

FOTOGALERIE

Vaporul, botezat cu numele Sfintei Marii, taie apa verzuie cu repeziciune, lăsând în urmă Portul Tulcea. La bord, câteva zeci de oameni, mai ales turişti, dar şi câţiva oameni ai locului freamătă de nerăbdare să ajungă la destinaţie: Sulina. „Nu mai e cum era", spune Liliana râzând. E o femeie bine făcută, tunsă scurt - taie bilete şi ia banii pasagerilor: 50 de lei de pălărie. Drumul durează o oră şi jumătate.

Rapida „Sfânta Maria"

„Ducem cu rapida «Sfânta Maria» vreo 250 de oameni în fiecare zi. Anul ăsta, ca niciodată, avem mai ales turişti de weekend. Criza a cam înjumătăţit numărul celor care vin să-şi petreacă vacanţa la Sulina", spune ea. Laşi în urmă sate, limbi de pământ cu păsări colorate şi gălăgioase, case cu acoperiş de stuf, câteva vile mai răsărite, căpiţe de fân modelate de mâna oamenilor din Deltă. Căpitanul vasului dă semnalul că am ajuns.

În Sulina, oraş cu 4.000-5.000 de locuitori (jumătate din ce a fost o dată), te întâmpină pe faleză localnici cu oferte: munţi de pepene roşu la 1 leu kilogramul, cazare la 50 de lei pe noapte, 10 lei o plimbare cu barca pe canale, momeală vie pentru pescari. Un panou înalt până la cer anunţă că reabilitarea reţelei de apă şi canalizare a oraşului va fi gata cu bani europeni în 2012. „Ei, aici suntem mai la sfârşitul Europei" spune Pavel, pescar născut şi rămas la Sulina.

Croazieră eco pe Marea Neagră

Delta Dunării este asaltată de turişti

Case părăsite,de vânzare

De-a lungul falezei, câteva terase şi singura stradă