De aproape o lună Franţa se află sub tirul criticilor opoziţiei, Bisericii si asociaţiilor de protecţie a romilor. S-ar spune că întreaga Europă şi numeroase instituţii internaţionale au stat cu ochii pe Franţa în ultimul timp. Guvernul francez a trebuit, într-adevăr, să răspundă fie unor critici, fie cererii de informaţii suplimentare, fie unor apeluri la moderaţie formulate din exterior: de Comisia Europeană, de Parlamentul de la Strasbourg, de Vatican, de diverse ţări europene sau chiar de Turcia.
Guvernul francez a trebuit, într-adevăr, să răspundă fie unor critici, fie cererii de informaţii suplimentare, fie unor apeluri la moderaţie formulate din exterior: de Comisia Europeană, de Parlamentul de la Strasbourg, de Vatican, de diverse ţări europene sau chiar de Turcia.
Astăzi, de exemplu, guvernul francez a reacţionat prompt după o "alertă" lansată de Comitetul de eliminare a discriminărilor rasiale de pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite.
Parisul a răspuns dându-i asigurări respectivului comitet că nu are motive să se îngrijoreze şi să fie alertat, pentru că repatrierile romilor români se fac în condiţiile respectării integrale a legislaţiei europene şi a angajamentelor internaţionale ale Franţei.
Există însă, şi o plăcere secretă a străinilor de a critica Franţa, mai ales a presei străine. Nu este pentru prima dată de altfel că mediile de informare străine se focalizează cu o umbră de sarcasm şi cu multă indignare asupra Franţei.
NU a fost, Franţa, atâta vreme, ţara care s-a considerat "altfel" decât celelalte, ţara prin execelenţă a depturilor omului, ţara care a inspirat întreaga omenire şi care a fost o sursă de idei şi de modernitate pentru atâtea alte popoare? Ori, toate acestea nu se uită... şi aş spune că unii, mai ales în lumea anglo-saxonă, nu îi iartă Franţei acest trecut glorios, de lider mondial, de model în materie de
