Galaţiul este un oraş paradoxal când vine vorba despre momentul decembrie '89. N-am avut revoluţie, dar avem revoluţionari! Printre cei intraţi în posesia certificatelor de revoluţionar se ascund destui oameni care n-ar fi trebuit să obţină un astfel de document, pentru că fie nu au făcut nicio revoluţie, fie sunt dovediţi de Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii (CNSAS) ca turnători.

Securişti, profitori...

Nume ca Ilie Plătică Vidovici, Vlad Vasiliu, Eugen Durbacă sau Aurel Manofu ţin capul de afiş al minciunii. Vasiliu a recunoscut că a colaborat cu Securitatea. Plătică a ajuns revoluţionar după ce pe 24 ianuarie 1989 a arestat comitetul de revoluţionari.

Manofu, fostul şef al revoluţionarilor gălăţeni (debarcat din funcţie, anul trecut, în circumstanţe destul de confuze) este acuzat de alţi luptători din '89 că a fabricat dosare de revoluţionar. Printre persoanele care au beneficiat de aceste dosare se numără şi Eugen Durbacă.

Curios, secretariatul Federaţiei revoluţionarilor din România nu-i reproşează nimic, în ciuda suspiciunilor. „Nu avem ce să-i reproşăm lui Aurel Manofu, este chiar foarte posibil să-l repunem în funcţie în perioada următoare", ni s-a precizat de la secretariatul federaţiei.

Faptul că la Galaţi certificatul de revoluţionar s-a dat unei găşti bine delimitate şi legată de interese obscure este dovedit şi de nemulţumirea unui gălăţean, care deşi a fost prezent în judeţean de partid alături de ceilalţi revoluţionari, nu este recunoscut ca luptător.

„Am fost primul gălăţean care a intrat în clădirea abandonată de autorităţile comuniste. Toţi cei care au fost cu mine şi am depus împreună dosare au primit certificat de revoluţionar, eu nu am primit. Am declaraţii semnate de Florin Melinte, Aurel Manafu, Ionel Silvestru şi Ioan Manole. Degeaba, nimeni nu m-a ajutat", spune Constantin Dobre.

O