După ce întreaga clasă politică şi toată populaţia a înţeles, este timpul ca şi preşedintele Băsescu să înţeleagă că guvernul Boc trebuie să cadă. Acest guvern, în acest moment, nu mai are nicio susţinere reală din partea nimănui, şi pe bună dreptate.
Încremenirea lui în proiectul de a stoarce tot ce se poate stoarce din amărâtele noastre de buzunare a început să semene ameninţător cu ideea fixă a lui Ceauşescu de a ne plăti datoriile externe. Consecinţa, şi într-un caz, şi-n celălalt, este aceeaşi: pauperizarea insuportabilă a omului de rând, exasperarea lui prin birocraţie şi măsuri coercitive. Foamea şi cozile au reapărut, statul îşi a rată iarăşi faţa obtuză, autoritară. Iarăşi cetăţeanul e văzut sub forma unei găini uriaşe, bună doar de jumulit, ca-n "Goana după aur" a lui Chaplin.
Cei care-au făcut armata ştiu că, dacă ai instrui soldatul după regulamente, ar muri în câteva zile. Guvernul Boc nu ştie asta, crede că poate face şmotru cu noi până cădem laţi. Nu ştie nici că, oricâte justificări ai avea, nu se poate să-i iei măgarului câteun bob din raţie în fiecare zi, sperând ca în cele din urmă să se hrănească doar cu aer.
După părerea mea, politica fiscală a acestui guvern nu va duce la salvarea noastră, ci la ruină, pentru că ea a lovit atât în omul de rând, în dispreţul oricăror politici de protecţie socială, cât şi în economia românească şi-n politica de investiţii, prin absurdul TVA impus.
Poate că, în aceste condiţii de semifaliment naţional, se impuneau măsuri de austeritate, dar nu prin acţiuni de zapciu şi prin reinventarea birurilor pe fumărit şi burlăcărit, ca în vremea fanarioţilor. Nu poţi lua trei piei de pe oamenii care nu au decât una singură, şi aia tăbăcită ca vai de ea.
Preşedintele Băsescu a făcut acum câtva timp o metaforă, ca imagine a economiei româneşti: cea a unui om gras (sect