Ziua de 1 septembrie - data fixată de preşedintele Traian Băsescu pentru punerea în ordine a treburilor Cabinetului - este aproape şi este limpede că ceva fundamental trebuie să se schimbe în actul de guvernare. Întrebarea este dacă Băsescu are soluţiile şi puterea de a le impune.

Dacă e să ne luăm după cum s-a guvernat până acum, s-ar putea ca reforma sau schimbarea de cabinet să se desfăşoare la fel: n-ar fi de mirare să avem revolte mai mici sau mai mari, refuzuri de a demisiona sau de a fi remaniat, procese la Curtea Supremă, doi miniştri pe un post, decizii anunţate azi asupra cărora se revine mâine, priorităţi postulate cu tărie numai pentru a nu se mai auzi nimic despre ele în veci, lovituri de partid etc. Pentru că exact acestea sunt problemele Guvernului Boc - incoerenţa, lipsa oricărei viziuni de guvernare şi subminarea din interior, constantă şi sistematică, a propriei autorităţi şi a propriei legitimităţi. Nu criza, nu lipsa banilor la buget, nu reformele - care nu se fac oricum, nu măsurile de austeritate. Acest guvern şi-a pierdut, pur şi simplu, capul. Acum trebuie să şi-l piardă şi la propriu.

Dacă ar fi avut un consilier decent de politică externă - din câte am înţeles, actualul este un domn a cărui ocupaţiune este să fie mitocan şi să se răstească la diplomaţii străini şi la funcţionarii Comisiei Europene, Emil Boc ar fi primit o analiză despre situaţia din Marea Britanie. Ar fi constatat că ceea ce i-a îngropat pe Gordon Brown şi pe laburişti nu au fost cheltuielile bugetare - de fapt, Brown a cheltuit, păstrând proporţiile, cam ca Guvernul Tăriceanu, cu deficit pe creştere, iar apoi a mai cheltuit o grămadă pe stimuli, aducând finanţele ţării pe marginea falimentului. Ce i-a supărat pe britanici a fost incoerenţa guvernării din ultimii doi ani, când Brown anunţa frenetic planuri şi măsuri astăzi, numai ca să le abandoneze să