În timp ce noi suntem ocupaţi cu tot soiul de necazuri, în miezul Europei se coace la foc continuu reforma sistemului public de pensii, care a devenit o temă de mare urgenţă în întreaga UE. În mijlocul acestei alarme, noi avem probleme de structură mai serioase decât mulţi dintre colegii europeni.

Cu excepţia Bulgariei, România este ţara cu cea mai mică pensie din Uniunea Europeană. Aproximativ 6 milioane de cetăţeni români primesc pensii de la stat în timp ce doar 4,1 milioane sunt salariaţi. Un dezechilibru fatal al forţei de muncă agravat de faptul că doar 58% din populaţia aptă de muncă cu vârsta până în 64 de ani este angajată în prezent. Astfel, România este una dintre ţările UE cu cei mai puţini salariaţi, dar, în acelaşi timp, una dintre ţările UE cu cei mai mulţi angajaţi la stat.

Cum s-a ajuns aici? Politica de mascare a şomajului prin pensionări anticipate are vechime în România. Una din şase pensionări pe caz de boală este abuzivă, conform cifrelor prezentate de curând de premierul Emil Boc. Vârsta reală de pensionare în România este de 55 de ani, cea mai mică din Uniunea Europeană. În plus, există câteva sute de mii de „pensionari de lux“ care beneficiază de pensii uriaşe. Cea mai mică pensie din România, aproximativ 80 de euro, este de o sută de ori mai mică decât pensia acordată uneia dintre categoriile profesionale favorizate: cea a magistraţilor.

Făcea Traian Băsescu, într-un interviu la TVR, câteva afirmaţii foarte îngrijorătoare privitor la sistemul de pensii românesc: „Urmare a deciziei electorale legate de creşterea pensiilor din 2008, noi avem o perspectivă grea. Tot timpul vom avea de finanţat deficitul bugetului de pensii. Trebuie să găsim bani să împrumutăm, nu pentru investiţii, ci să adaugăm 3,7 miliarde de euro la fondul de pensii“. În perioada 2007-2008, în condiţiile unei creşteri economice bazate pe consum, guvernanţii