Acolo unde tigrii sunt la ei acasă
de Jean-Marie Blas de Robles, Editura TREI
De fiecare dată când se apropie toamna, librăriile şi cititorii din Franţa se pregătesc pentru ceea ce se numeşte la „rentrée littéraire“, revenirea din vacanţa în care tot omul intră în luna august. Nu mai puţin de 800 de romane apar până la sfârşitul anului, semn că în Hexagon munca literară este luată în serios. Şi răsplătită pe măsură, spre deosebire de România, unde un premiu literar ajunge pentru plata facturilor pe o lună, după ce o carte a fost scrisă în câţiva ani, poate.
În 2006, una dintre cărţile anului literar în Hexagon a fost desemnată impozanta „Acolo unde tigrii sunt la ei acasă“ (Ed. Zulma), de Jean-Marie Blas de Robles, un autor algerian născut în 1954, adoptat de Franţa, cu studii la Sorbona. Robles este specialist în arheologia submarină, a studiat filosofia şi istoria şi a primit în 1982 Premiul Academiei franceze pentru o culegere de proză. A călătorit mult, în calitate de membru al Misiunii Arheologice din Libia, dar a predat şi franceza în Brazilia, China, Taiwan, Italia.
Cu o asemenea experienţă de viaţă nu se putea să nu scrie un roman de talia celui tradus şi la noi recent de infatigabilul Doru Mareş. A lucrat la el zece ani (romanul are 800 de pagini!), iar titlul i-a fost inspirat de o frază a lui Goethe din „Afinităţile elective“.
Pe scurt, personajul principal al acestei cărţi este Eléazard von Wogau, corespondent de presă în regiunea Nordeste din Brazilia. În timpul şederii sale acolo, un amic îl roagă să se uite pe un vechi manuscris care conţine biografia unui faimos iezuit, Athanasius Kircher. Acesta a existat cu adevărat (1601-1680) şi a fost un vestit grafolog şi orientalist, cu pasiuni ştiinţifice dintre cele mai stranii pentru un om al bisericii. Şcolit la Würzburg, Münster şi Cologne, în înfloritoarea Westfalie, Kircher
