Ingrat destin a avut romanul lui C. Stere, În preajma revoluţiei!Între 1932 si 1936, când cele opt volume ale ciclului au văzut lumina tiparului, cartea a fost un succes, inclusiv de critică.
Un succes, însă, datorat în mare măsură popularităţii omului politic, a cărui existenţă era înconjurată de legendă. Textul în sine, revăzut de prea mulţi ochi - căci Stere nu scria efectiv, ci dicta, iar vorbirea sa continua să fie apăsat dialectală, de unde necesitatea corecturilor - şi strivit între habitudinile tipografilor şi pretenţiile, uneori fanteziste, ale autorului, era totuşi abrupt şi departe de norma limbii literare. Apoi, între 1944 şi 1989, romanul a fost pur şi simplu interzis, fiind considerat nepublicabil chiar şi atunci când puseele anti-ruseşti ale lui Ceauşescu deveniseră acute. Reeditat între 1990-1991 la Chişinău, romanul lui Stere a fost victima inexplicabilei opţiuni a cercetătorului Vasile Badiu, care a retipărit primele patru volume ale ciclului după ediţia I, iar următoarele patru după cea de-a IV-a. În sfârşit, marele editor Zigu Ornea - totodată, şi eminent biograf al lui C. Stere -a fost trădat, în 1991-1993, de situaţia precară din sistemul nostru editorial: versiunea sa numără circa 3000 de cuvinte omise şi alte câteva mii transcrise greşit...
În aceste condiţii, nu putem decât să salutăm demersul cercetătorului ieşean Victor Durnea, de a ne oferi prima ediţie critică a operei lui C. Stere, ce începe chiar cu amplul roman În preajma revoluţiei. Deocamdată, au apărut doar două volume din restituirea proiectată, însă se poate spune deja că ele anunţă o mică... revoluţie, cel puţin în privinţa receptării acestui autor controversat. Pe deo parte, textul romanului, revizuit de Victor Durnea conform exigenţelor editoriale actuale, este în sfârşit unitar stilistic şi poate fi citit fără sincope, ceea ce este în beneficiul
