Strâng păpușa-n brațe și plâng. E păpușa prietenei mele, Carmen, cu care mă joc în fiecare zi la grădiniță. Doar că, de câteva săptămâni, Carmen n-a mai venit…
Doamna, doamna, de ce nu mai vine Carmen?
Carmen o să vină, stai liniștită, e plecată în vacanța cu mama ei.
Da? Și mie de ce nu mi-a spus? Nu așa face un om cu prietenii lui?
Ba da, Cristinica, doar că a fost nevoită să plece în grabă, altfel te anunța…
Oftez și dau să mai zic ceva, dar văd o lacrimă curgând pe obrazul doamnei, care stă ghemuită lângă mine. O șterg rapid cu dosul palmei mele. Ea-mi zâmbește și se preface că mă ceartă că nu m-am dus la somnul de după-amiază, la fel ca ceilalți copii. Știe că nu-mi place să dorm la prânz, dar nu are ce face. Și nici eu. Adorm cu păpușa lui Carmen în brațe.
Mă trezesc plângând. Doamna e lângă mine și încearcă să mă liniștească. Când deschid ochii, o-ntreb dacă a venit Carmen. Dar nu, Carmen nu venise… Ies afară, cu păpușa mea și cu cea a lui Carmen. Ne jucăm în părculețul din fața grădiniței. Păpușile sunt … eu și Carmen. Carmen n-are chef de joacă, eu încerc să o păcălesc că o dau în leagăn.
E vară.
Și timpul se scurge…
continuare pe Blog de hurdubaie Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
Strâng păpușa-n brațe și plâng. E păpușa prietenei mele, Carmen, cu care mă joc în fiecare zi la grădiniță. Doar că, de câteva săptămâni, Carmen n-a mai venit…
Doamna, doamna, de ce nu mai vine Carmen?
Carmen o să vină, stai liniștită, e plecată în vacanța cu mama ei.
Da? Și mie de ce nu mi-a spus? Nu așa face un om cu prietenii lui?
Ba da, Cristinica, doar că a fost nevoită să plece în grabă, altfel te anunța…
Oftez și dau să mai zic ceva, dar văd o lacrimă curgând pe obrazul doamnei, care stă ghemuită lângă mine. O șterg rapid cu dosul palmei mele. Ea-mi zâmbește și se preface că mă ceart
