Tânăra sportivă a făcut parte din cea mai bună echipă a României din ultimele decenii. A urcat pe podium la Mondiale şi olimpiade şi are oferte să devină antrenor.
La vârsta de 10 ani, Narcisa păşea pentru prima dată pe terenul de handbal. Nu era prima din familia sa, deoarece sora sa mai mare făcuse deja pasul către acest sport. „Primul meu antrenor a fost regretatul Cucu Eugen. M-au încântat grupul, atmosfera, faptul că jucam handbal“, povesteşte cea care avea să devină, peste ani, vicecampioană mondială.
Primele performanţe
Îşi aminteşte cu drag de primele cantonamente, de primele competiţii naţionale şi de prima tabără de pregătire, la Alba Iulia.„În 1991 am participat la prima tabără, la care veneau şi antrenori federali. Atunci am simţit prima dată că aş putea ajunge la echipa naţională, că aş putea să joc la un nivel înalt. Se pleca greu peste hotare, iar meciurile internaţionale erau singura şansă de a vedea şi alte ţări“, îşi aminteşte Narcisa. În 1992 a obţinut titlul de vicecampioană naţională la categoria „junioare 2“, deşi ca vârstă era „junioară 3“, adică mai mică decât adversarele întâlnite.
Performanţele sale ca junioară au culminat, în 1993, la campionatul mondial de tineret din Brazilia. Narcisa Lecuşanu consideră că un rol important în formarea ei au avut antrenorii din perioada copilăriei. „Erau oameni cărora le păsa de copii. Indiferent pentru ce sport îi pregăteau, puneau suflet în meserie şi voiau să-şi vadă elevii ajunşi cât mai sus. Aveau orgoliu şi pasiune“, spune sportiva.
Trofee cât pentru o viaţă
Ajutată de talentul înnăscut şi pasiunea insuflată de antrenori, Narcisa Lecuşanu a cucerit o mulţime de trofee. Se mândreşte că a ajuns în finala Mondialelor din 2005 din Rusia, cu titlul mondial la tineret obţinut în 1995, două Cupe ale Cupelor (2002 şi 2007, cu Ikast şi Oltchim),
