La Muzeul Naţional de Artă Contemporană, sub acelaşi ciclopic acoperiş cu al clădirii Senatului, Mihai Oroveanu a organizat una dintre cele mai simpatice şi expresive expoziţii tematice ale verii bucureştene: "Zoomania". E vorba despre o selecţie din lucrările a 54 de artişti români de calibre şi din generaţii diferite, care abordează prin intermediul graficii, sculpturii, picturii, fotografiei etc. , un unic, generos până la vertij, subiect: animalul. Animalul de companie, animalul pentru lapte, carne, ouă, lână, animalul de pază, dobitocul de povară, fiara sangvinară, jivina fantastă, vârcolacul ilustru sau scos din imaginarul personal, goanga chitinoasă, nevertebrata băloasă sau larva proliferantă. Animalul de afară sau animalul din noi, văzut prin dioptriile unor artişti care, toţi, dispreţuiesc gregaritatea şi care tratează subiectul în maniere insolite, explozive, pline de umor/tandreţe. Expoziţiei, care are numeroase picioruşe, elitre, grumazuri, colţi şi virtuţi (de la panotare la dispunere pe simeze şi de la criteriile de selecţie la îndrăzneala alăturărilor de nume), îi lipseşte, în opinia noastră, o singură aripă: prezenţa unui catalog exhaustiv, care ar fi putut deveni nu doar o consemnare a unui eveniment efemer, ci şi un reper de durată, o secţiune elocventă prin arta contemporană românească. Şi, de ce nu, o prezenţă editorială de succes.

După ce treci prin expoziţia ("Fiecare dintre cele două momente") de la parter a lui Gili Mocanu, ascetică, monocromă, sever geometrică, măsurabilă doar cu "Echerul papal" (foto 1), ascensiunea la grădina zoologică de la etajul 1 pare o călătorie spre carnaval, unde compasul este dereglat, precum exuberanţa. La intrare stau, ca nişte cerberi clemenţi (există oare aşa ceva?), rinocerii lui Răduţă: unii cu o amploare blajină, ferecaţi în platoşe, alţii mărunţi şi docili, care par că s-au tocit, tot izbind în t