Ion Cucu s-a născut la Bucureşti, în 29 august 1937.
În anul 1960 debutează cu reportaje şi foto-reportaje în cotidianul Scânteia Tineretului, unde va forma şi coordona o echipă de tineri foto-reporteri.
În paralel, colaborează cu Uniunea Scriitorilor şi cu gazete literare din Bucureşti şi din ţară.
Din 1975, la revista Luceafărul, iniţiază rubrica "O istorie a literaturii române contemporane văzută de Ion Cucu", unde publică săptămânal, timp de două decenii, fotografie din viaţa literară românească.
Din 1990 este colaborator permanent al revistei România literară.
A ilustrat numeroase istorii literare şi dicţionare, de la "Dicţionarul scriitorilor români" (Zaciu, Papahagi, Sasu), la "Istoria literaturii române contemporane" a lui Alex. Ştefănescu şi "Istoria critică" a lui Nicolae Manolescu.
Pe 29 august, Ion Cucu va împlini 73 de ani. 51 dintre aceştia au stat sub semnul literaturii. Un bilanţ ar suna cam aşa: zece preşedinţi ai Uniunii Scriitorilor sub al căror mandat a activat, peste 20.000 de imagini într-o filmofototecă încă nevalorificată şi câteva, prea puţine, albume şi expoziţii propuse publicului larg. În încercarea de a cunoaşte câteva dintre tainele arhivei sale literare am reprodus pentru dumneavoastră câteva pasaje dintr-un viitor volum de interviuri cu unul dintre cei mai pătimaşi susţinători ai literaturii române, fotograful artist Ion Cucu, cel care pariază pe viitorul literaturii prin forţa imaginilor sale.
- La un moment dat, Tudor Gheorghe Cucu, tatăl dumneavoastră, v-a întrebat ce faceţi în Bucureşti. Eraţi în vizită acasă, alături de Ilie Purcaru şi de Ion Băieşu. "Fotografiem şi scriem", a fost răspunsul. Bătrânul Cucu, uitîndu-se la dumneavoastră, măsurându-vă din cap până-n picioare a răspuns: "Adică nimic!" Cât de consistent a fost şi este acest "nimic" pe care-l strângeţi de 50 de ani?
