În vremea Păcii de la Berlin, deci în anul 1878, un oarecare Ioan Căbăşan a cumpărat o casă dărăpănată în dosul Hanului Zlătari, pe uliţa Stavropoleos. La acea dată, mare parte din Hanul Constantin fusese demolată, astfel, încă din 1861, dinaintea casei lui se întindea o piaţă cu o suprafaţă considerabilă, ce oferea o frumoasă perspectivă către Hanurile Stavropoleos şi Sfântul Ioan cel Mare, spre sud ridicându-se majestuos, deasupra coşmeliilor, Palatul lui Nicolae Brâncoveanu, din poarta căruia izvora Podul Mogoşoaei.

Pentru un spirit întreprinzător, acest loc viran însemna un impuls, însă cam anemic, locul fiind mai degrabă un maidan. Curând îşi vor face apariţia şi elementele consistente. Construirea în acea piaţă a unui circ din scânduri numit Walhala, utilizat alternativ de artişti nemţi - mari amatori de bere - şi de politicieni, creşterea faimei birtului LA PISICA NEAGRÂ şi a cofetăriei BALTADOR, ambele localuri fiind situate în aripa dinspre Stavropoleos a Hanului Zlătari, vor preface aproape fulgerător acea zonă puţin frecventată într-un vad comercial ce promitea să aibă un viitor luminos.

Hotărâtoare a fost totuşi următoarea împrejurare. În acelaşi an 1878, negustorul băcan Dumitru Marinescu era pe punctul de a finaliza construirea pe Dealul Viilor a unei fabrici de spirt şi de bere, cunoscută câţiva ani mai târziu sub numele de Bragadiru, şi pornise deja în căutare de muşterii pentru întocmirea contractelor de vânzare-cumpărare, între aceştia figurând - poate printre primii - şi Căbăşan. În aceste condiţii atât de favorabile comerţului, acestuia nu i-a mai rămas decât să-şi ia inima în dinţi şi să intre curajos în afaceri. De Armindeni, în anul 1879, a deschis în casa de pe strada Stavropoleos o berărie, a doua din Bucureştii acelor ani, după berăria de lângă fostul sediu al societăţii secrete Frăţie-Dreptate de pe uliţa Jigniţa, pe care a