Cotidianul ZIUA de Constanţa continuă prezentarea unora dintre enigmele vechiului Tomis.
Încă o parte din istoria veche a Constanţei a pierit sub nemiloasa Mare Neagră. Odată cu prăbuşireamalurilor Mării Negre au dispărut străzi întregi, clădiri, şi chiar o mare parte din Galeriile Subterane prin intermediul cărora se realiza alimentarea Tomisului cu apă.
Sub oraşul vechi, actuala zonă peninsulară, există o reţea de tunele numite catacombe. Cu toate acestea, destinaţia iniţială a acestor galerii nu afost de apărare împotriva inamicilor, ci a reprezentat sistemul de alimentare cu apă potabilă din afluxul de apă subteran. În antichitate, în epoca „naşterii" Tomisului, sau chiar în perioadaexilului poetului latin Ovidius, populaţia îşi procura apa potabilă din fântâni, care erau alimentate de apa de ploaie adunată în pânza freaticăaflată la trei-patru metri adâncime.Cu toate acestea, la o adâncime de 10-15 metri se afla, încă de atunci, un puternic curent de apă, în pânza subterană. La un veac după ce poetulOvidius şi-a găsit sfârşitul pe pământultomitan, Împăratul Traian şi urmaşul său Hadrian au dispus rezolvarea problemei apei potabile prin construcţia unei Galerii Subterane la mare adâncime. La început, galeria a captat apa în calcarulpermeabil, aflat la adâncimea de 18 metri sub trama actuală a Pieţei Ovidiu, transversal pe piaţă, servind, în tronsonul central, şi ca rezervor de captare a apei. „În secolul al II-lea - al III-lea,Tomisul era un orăşel amărât. Cu toate acestea, s-a găsit falia Capidava-Mamaia, de acum, de unde s-a luat apa pentru a fi adusă în oraş. Acum se numesc catacombe, însă acele galerii reprezintă unsistem de aducţiune a apei. Şi pentru că şi atunci, ca şi acum, apa curgea la... vale, apa se scurgea în terme", a explicat arheologul Gheorghe Papuc, autorul lucrării „Despre apeductele Tomisului". Dar cumfuncţiona sistemul de captare a
