Spre sfârşitul lunii august 1990, Piaţa Universităţii retrăia pentru câteva zile clipele "de glorie" de dinainte de mineriadă. Demonstranţii au ocupat din nou trotuarul, circulaţia a fost întreruptă, iar autorităţile au condamnat "actele de vandalism stradal". De partea puterii s-a aflat atunci şi ziaristul Alexandru Melian, care cerea într-un editorial publicat în "Adevărul" în timpul evenimentelor "Apăraţi-ne, domnilor poliţişti!"
Alexandru Melian, profesor de literatură română la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, era cunoscut de la începutul anului 1990 drept cel care, în numele unei organizaţii numită de el "Frontul Salvării Naţionale", trimisese la Radio Europa Liberă (REL), în august 1989, un apel pentru boicotarea celui de-al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Român. În noiembrie 1989, Melian trimisese la REL încă un document, o scrisoare deschisă în care critica puterea ceauşistă.
După evenimentele din decembrie 1989, profesorul Melian însuşi şi-a asumat paternitatea acestor texte.
Scrisoarea deschisă a lui Melian nu a fost singura de acest fel. În ultimul an de comunism, radioul de la München devenise tribuna de la care se auziseră şi alte proteste precum cele semnate de Mircea Dinescu, Dan Deşliu, scrisoarea celor 6 foşti demnitari comunişti.
Autorul textului difuzat în noiembrie 1989 nu polemiza doar cu Nicolae Ceauşescu, ci şi cu susţinătorii săi "care îl ajută să îşi păstreze puterea dictatorială". În primul rând, documentul difuzat de REL, la 8 noiembrie 1989, contesta în termeni duri capacitatea secretarului general al Partidului Comunist Român de a ocupa cea mai înaltă funcţie în stat: "Cum se explică faptul că până când aţi devenit secretar general al partidului şi mai apoi preşedinte al ţării aţi fost un anonim activist, pentru ca apoi, deodată, să deveniţi «genial», «erou între eroi
