Spre deosebire de practic toţi ceilalţi prozatori americani de valoare comparabilă, Donald Barthelme (1931-1989) n-a fost tradus la noi până în ultimii trei-patru ani, când au apărut romanele Albă ca Zăpada şi Regele, care vor fi urmate de volumul de proză scurtă Patruzeci de povestiri, inclus de Harold Bloom în „canonul literaturii occidentale", adică printre cărţile fundamentale ale acesteia.

Încă dinainte de moartea lui timpurie, Donald Barthelme îşi pierduse însă şi cititorii americani, cărţile lui nu mai erau retipărite, cine încerca să le cumpere din atotcuprinzătorul depozit Amazone afla că nu mai sunt de găsit. Postmodernismul american se demodase mai repede decât modelul lui francez.

O biografie amplă, arhidocu-mentată şi cât se poate de pătrunzătoare, aşa cum se scriu despre marii creatori numai în America, unde li se oferă autorilor destui bani şi suficient răgaz pentru a-şi consacra câţiva ani pregătirii şi realizării unui asemenea proiect, spune, pentru prima dată, povestea vieţii, a formării şi a afirmării lui, îi descrie şi explică opera şi meandrele popularităţii ei. Se numeşte Hiding Man (Cel care se ascunde), iar autorul cărţii, publicată de editura St.Martin Press în 2009, este un fost student al lui Barthelme, Tracy Daugherty. Hiding Man fusese titlul uneia dintre primele naraţiuni ale lui Donald Barthelme. Biograful nu explică de ce l-a împrumutat, dar afirmă că se potriveşte celor mai multe dintre personajele-scriitori din opera ulterioară a autorului. Deşi, după anul 2000, ea a reînceput să fie editată, Barthelme este în continuare -crede Dougherty - „un om ţinut ascuns" (a hidden man).

S-a întâmplat să nu scriu decât despre una dintre cărţile lui, volumul de proză scurtă Sadness, (Tristeţe), apărut în 1972, pe care l-am prezentat în România literară cu peste treizeci de ani în urmă. Donald Barthelme