Îi spun cu admiraţie lui Florin Zamfirescu că face parte din acea rară categorie de actori care nu rostesc doar cuvintele autorilor, ci au cuvintele lor deştepte. Orice discuţie cu marele actor şi profesor musteşte de idei, de filozofii de viaţă, cu profunzimi omeneşti. Răspunsul maestrului scenei şi ecranului te pune, ca de obicei, pe gânduri.

"Actorul, dacă are o cultură importantă, trebuie totuşi s-o lase acasă şi să se ducă pe scenă ca un copil, cu sensibilitatea lui, ca să se transpună într-o situaţie concepută de dramaturg. Nu te duci la piaţă cu coşul plin, te duci cu coşul gol, pentru a-l umple. Personajul e o combinaţie dintre un lucru fix, care e rolul, şi un lucru mobil, care e actorul. Se naşte o combinaţie interesantă, o chimie dintre fix şi mobil. Ca şi cum hidrogenul e elementul fix, cu O2 duce la apă, cu sulful poate duce la H2SO4, la acidul sulfuric. Hamletul lui Caramitru şi Hamletul lui Pintea sunt diferiţi. Există actori care au nevoie de teatru şi actori de care are nevoie teatrul. În faţa lui Radu Beligan rămân fără cuvinte, ca ţăranul. Maestrul Beligan este un totem, a traversat trei sisteme, capitalism, comunism, iarăşi capitalism. Nu vorbim destul despre maestrul Beligan. Florin Piersic este o instituţie în faţa căreia mă înclin."

Una dintre marile actriţe, frumoasa Elvira Godeanu, se zice cea mai teribilă Joiţică, îmi povestea că nu putea s-o înghită pe Joiţica, nu putea s-o sufere. Dar Sică Alexandrescu a convins-o s-o joace pe Joiţica: "Ţi se potriveşte rolul ca o mănuşă, joacă şi după spectacol du-te acasă, în faţa oglinzii, şi până nu ţi-ai şters machiajul scuip-o pe Joiţica, vei avea un succes uriaş, vei vedea că am dreptate". Îl întreb pe Florin Zamfirescu dacă joacă roluri în care personajul îi e antipatic. "Personajul îţi devine antipatic când nu ai ce juca din el, când e banal. E o altă antipatie provocată câ