La Editura Humanitas a fost tipărit recent romanul lui Dinu Pillat Aşteptând ceasul de apoi, scris în vara şi toamna lui 1948, confiscat de Securitate în 1959 şi devenit cap de acuzare într-un proces politic, considerat definitiv pierdut ulterior şi regăsit la 1 martie 2010 în arhiva CNSAS.

Gabriel Liiceanu şi Monica Pillat, fiica autorului, care este şi îngrijitoarea ediţiei, examinează pe larg soarta romanului în două studii introductive. Întreaga documentaţie legată de roman şi de proces este astăzi disponibilă prin efortul Silviei Colfescu, editoarea volumului Prigoana, în două ediţii, al lui Stelian Tănase, autor al cărţii Anatomia mistificării, tot în două ediţii, prima dezbătută în emisiunea de la Pro TV „Profesiunea mea, cultura", al lui George Ardeleanu, care a căutat şi el dactilograma romanului când şi-a scris teza de doctorat despre N. Steinhardt, şi al lui Carmen Brăgaru, care i-a consacrat lui Dinu Pillat teza ei de doctorat. Biografia romanului este opera celui dintâi: în ampla sa prefaţă, Gabriel Liiceanu relatează episoadele cele mai importante ale destinului neobişnuit al unei cărţi care ar fi fost, în împrejurări normale, cât se poate de obişnuită. El explică foarte bine de ce şi cum a putut fi citit un roman în aşa fel încât să devină cap de acuzare într-un proces politic, soldat cu o sentinţă de condamnare la 25 de ani muncă silnică. Prefaţa lui Gabriel Liiceanu reprezintă un studiu aplicat de patologie a lecturii.

În ce mă priveşte, mi-am pus trei întrebări. Prima este dacă Securitatea a avut în vedere romanul ca motiv real al inculpării autorului (cum pare să creadă Gabriel Liiceanu) sau doar ca pretext, folosit şi în alte cazuri, al lui C. Noica, de exemplu, pentru a trimite după gratii pe acei intelectuali ai vremii consideraţi indezirabili. Nu e totuna dacă romanul lui Pillat sau cărţile lui Noica au fost cu