Rămâi cu bine, buburuză dragă. Nu, serios! Rămâi. Aici. Să nu aflu că te-ai mişcat din loc, că leşin Hai, să-mi iau inima-n dinţi... Pe-aici se intră, nu? De cââând n-am mai cumpărat aşaaaa cevaaa... Dar data viitoare trimit un SMS, că poate-i coadă la cartele Măi oameni buni, cu săgeata în sus sau cu săgeata în jos, cum e? Nu, eu nu-s dintre ăia care merg cu ochelarii de soare şi-n metrou ca să arate cool când se oglindesc în geamul vagonului Gata, în cinci minute ajung, pe cuvânt! Cum? Aaa... nu, nu pe sus, pe jos. Foarte jos... pe dedesubt! Bucureşti, august, pe la orele prânzului. Soarele soare, căldura căldură, aerul... să-l tai cu cuţitul, şi mai multe nu. Pe peronul staţiei de metrou Petrache Poenaru, cei câţiva călători aproape doborâţi de caniculă se uită lung după o duduiţă drăguţă şi zveltă, dar "mascată" de sus până jos, cu ochelari de soare, pălărie şi fustă până-n pământ. Cin' să fie, cin' să fie... Surâzătoare, duduiţa îşi dă jos ochelarii şi, iaca, cine să fi fost, Giulia! Cum care Giulia? îi dă coate o tinerică prietenului de lângă ea. Cântăreaţa, dragă, nici atât nu ştii... A, păi, dacă nu cântă "metale grele", ce să ştii tu! Las' că-ţi zic eu, ea e, parol!
Ce-i pasă lui, traficului...
Şi chiar ea era. Şoferiţă de şase ani, Giulia Anghelescu nu se desparte cu una, cu două de "buburuza" ei, la volanul căreia parcurge mii de kilometri. De data asta însă, ghinion de ghinion, vorba ceea. Vedeta avea o întâlnire de mare importanţă la Piaţa Victoriei, iar traficul bucureştean, nu şi nu, ce-i pasă lui de întâlniri şi termene şi viaţă civilizată, el vrea cu orice chip să zaci pe străzi cu orele până să ajungi la destinaţie. Cum însă Giulia e fată serioasă şi nu lasă oamenii s-o aştepte pe caniculă, cu maximă graţie şi-a parcat maşina, a încuiat portiera şi-a coborât, simplu, la metrou.
"După ce am terminat emisiunea «So... Dance!
