Nu exista bibliografie exhaustiva. Si nici cititor desavirsit. Exista, in schimb, cititorul avertizat: acela care poate ordona o biblioteca, dupa criterii valorice. Pierre Bayard scrie exact despre ceea ce si-a propus in titlul eseului: si anume despre diferitele moduri profitabile de a nu citi o carte. Intr-un cuvint, despre practicile non-lecturii. In definitiv, e bine sa recunoastem, non-lectura intensiva este "practica de lectura" cea mai frecventa in era post-moderna. Nimeni nu mai citeste o carte de la primul la ultimul rind. Si nimeni nu mai citeste liniar. Facem salturi, trecem peste descrieri, ocolim exemplele. Citim incepind cu tabla de materii, cu indexul, cu notele si bibliografia. Citim in zig-zag. Pierre Bayard considera, in mare, ca exista patru specii de carti: carti despre care nu stim absolut nimic, fiindca nu le-am avut niciodata in fata ochilor; ele sint, totusi, foarte rare (pp.21-29), carti pe care le-am uitat: e vorba de majoritatea cartilor pe care le-am citit sau rasfoit cindva (pp.55-62), carti pe care le-am parcurs noi insine si le stim intr-o masura mai mare sau mai mica (pp.30-42) si carti despre care am auzit vorbindu-se: acestea sint, fireste, cele mai multe (pp.43-54). In fond, cine a citit cu adevarat toate dialogurile lui Platon, toate tratatele lui Aristotel, toate piesele lui Shakespeare, toate cartile lui Goethe, toate romanele lui Marquez? Despre cele mai multe am invatat de la altii, o parte considerabila ni s-a sters din minte, despre unele nu am auzit niciodata nimic. Pierre Bayard sustine - si pe buna dreptate - ca notiunea de cultura e "inainte de orice o chestiune de orientare. A fi cultivat nu inseamna a fi citit cutare sau cutare carte, ci a sti sa le identifici locul in ansamblul lor, a sti, asadar, ca aceste carti formeaza un ansamblu si a fi in masura de a situa fiecare element prin raport cu celelalte" (p.27). A fi cu