"Sunt disperata ca nu mai pot sa-mi ajut fata sa-si continue facultatea"
Stimata doamna Sanziana Pop,
Sunt pensionata pe caz de boala din anul 1993, cu o pensie de 475 lei. Sunt singura, despartita, am ramas cu trei copii pe care i-am crescut fara nici un ajutor. Cate compromisuri am facut ca ei sa ramana impreuna si sa nu simta lipsa celuilalt parinte! Le-am fost mama si tata, fara pensie alimentara. De pe urma incercarilor prin care am trecut am ramas cu mari probleme de sanatate. Sufar de tulburare afectiva - episod depresiv major, insuficienta cardiaca, hipertensiune, glaucom la ambii ochi (pe zi ce trece imi pierd vederea), insuficienta circulatorie venoasa, stadiul IV, coxartroza, rinichii deplasati, ficatul marit si un reumatism generalizat. Asa bolnava, am crescut cei trei copii. Baiatul cel mare s-a casatorit si a plecat cu familia lui in alta localitate. Fata cea mare lucreaza la un patron, dar abia ii ajung banii pentru ea. S-au suparat amandoi copiii pe mine, ca am vrut sa vand apartamentul in care stau, ca sa o pot ajuta pe fiica mea mica, care este studenta in anul I la Universitatea din Bucuresti, facultatea de geografie. De altfel, ea face obiectul acestei scrisori. O cheama Banu Constantina-Georgiana si este un copil exceptional, dupa cum rezulta din notele obtinute la absolvirea liceului si la intrarea in facultate. Sunt disperata ca nu mai pot s-o ajut. Am mari datorii la apartament, de 8 luni de zile, i-am trimis bani fiicei mele sa plateasca caminul si masa si tot strictul necesar. Plang cand va scriu, fiindca m-am tot imprumutat la prieteni, cunostinte, de am putut cat de cat sa supravietuim, dar acum mi se cer banii inapoi. Cum sa fac sa o pot ajuta mai departe? V-am scris, in speranta obtinerii unui ajutor banesc, dar i-ar prinde bine si niste incurajari de la cititorii dvs., fiindca eu nu mai am nici o putere sa o sustin. Fat
