- Cultural - nr. 618 / 28 August, 2010 TESTAMENTUL REGELUI CAROL I Importanta regelui Carol I in istoria Romaniei nu mai trebuie demonstrata. A fost un domnitor vrednic, comandant al ostirii romanesti pe campul de lupta, precum vitejii voievozi din timpurile noastre eroice, un foarte bun gospodar al tarii si un ctitor de mari asezaminte culturale. Testamentul sau din 14/26 februarie 1899, din care prezentam aici cateva fragmente, arata un patriotism profund, un monarh in cautarea perfectiunii, un om de o inalta tinuta morala, pe care, vai, nu o vedem la actualii oameni politici ai Romaniei! Asadar, sa luam aminte! Adrian Bucurescu "Testamentul meu, scris si iscalit de propria mea mana, la 14/26 februarie 1899, in capitala mea, Bucuresti. // Testamentul meu, scris de mine, in luna lui fevruarie 1899, pentru a fi publicat prin «Monitor» dupa moartea mea, cu rugamintea ca ultima mea vointa si dorinta sa fie urmate intocmai cum le-am descris aci, cu propria mea mana, fiind inca voinic si sanatos. Avand aproape 60 de ani, privesc ca o datorie, ca sa ma hotarasc a lua cele din urma dispozitii. Alcatuind acest testament, gandesc inainte de toate la iubitul meu popor, pentru care inima mea a batut neincetat si care a avut deplina incredere in mine. Viata mea este asa de strans legata de aceasta de Dumnezeu binecuvantata tara, ca doresc sa-i las, si dupa moartea mea, dovezi vadite de adanca simpatie si de viul interes pe care le-am avut pentru dansa. Zi si noapte, m-am gandit la fericirea Romaniei, care a ajuns sa ocupe acum o pozitie vrednica intre statele europene, m-am silit ca simtamantul religios sa fie ridicat si dezvoltat in toate straturile societatii si ca fiecare sa indeplineasca datoria sa, avand ca tinta numai interesele statului. Cu toate greutatile pe care le-am intalnit, cu toate banuielile care s-au ridicat, mai ales la inceputul domniei mele, in contra me