Un fel de accent

Nu trebuie sa va spun eu ca lucrurile stau prost. Toata lumea stie ca este asa. Traim o depresie generala. Multa lume a ramas fara serviciu sau se teme ca isi va pierde locul de munca, euro nu mai valoreaza mare lucru, bancile sunt blocate, vanzatorii de la magazine tin cate-o arma sub tejghea, raufacatorii sunt liberi pe strazi si nu e nimeni nicaieri care sa para macar ca stie ce e de facut. Nu se intrevede nici o solutie.

Stim ca aerul nu e bun de respirat, ca mancarea nu e buna de mancat, stam si ne uitam la televizor, in timp ce un prezentator de stiri ne spune astazi ca avem 15 crime si 63 de talharii, ca si cum e normal sa fie asa. Cu totii stim ca lucrurile stau prost. Mai rau decat prost. Au luat-o razna complet. Practic, toate lucrurile au luat-o razna! Asa ca mai bine sa nu iesim afara! Ramanem in casa si, incet-incet, lumea in care traim devine tot mai mica si tot ce ne mai dorim este sa fim lasati in pace, in propria sufragerie. Lasa-ma cu prajitorul meu de paine si cu televizorul meu si cu foenul meu si radiatorul meu si nu ma mai plang. Doar lasa-ma in pace!

Ei bine, nu o sa va las in pace. Vreau sa va infuriati. Nu vreau sa faceti scandal. Nu vreau sa protestati. Nu vreau sa trimiteti vreo scrisoare catre parlamentarul vostru. Pentru ca nu as sti ce sa va spun sa ii scrieti. Nu stiu nici eu ce e de facut cu depresia si cu inflatia si cu bugetul apararii si cu rusii si cu talhariile din strada. Tot ce stiu eu este ca mai intai de toate trebuie sa va infuriati. Trebuie sa spuneti: "Sunt al naibii de furios si m-am saturat! Sunt o fiinta umana, fir-ar sa fie! Viata mea valoreaza ceva!".

Deci, vreau sa va ridicati, acum. Vreau sa va ridicati din fotolii si sa mergeti la fereastra. Chiar acum! Vreau sa mergeti la geam, sa il deschideti, sa scoateti capul afara si sa strigati. Vreau sa strigati: "Sunt al naibii de