A jucat pe scenele a numeroase teatre din ţară, dar şi de peste hotare şi îşi doreşte cu ardoare să fie admis la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.
Mihai Cojocaru a început să descopere tainele teatrului încă din copilărie, mai exact în clasa a cincea, atunci când a urcat pentru prima dată pe scenă, ca personaj în „Ţara lui Gufi" de Matei Vişniec, piesă care s-a jucat la Ambasada României din Atena, Teatrul „Ion Creangă" din Bucureşti şi Ateneul Popular din Focşani.
Tânărul focşănean a reuşit să se facă remarcat prin talent şi conştiinciozitate, iar propunerile au început să se ţină lanţ.
„În clasa a şasea am jucat la Ambasada României din Viena şi la Teatrul Naţional din Bucureşti într-o piesă de pantomimă, alături de actorul Silviu Olteanu, iar un an mai târziu am interpretat rolul unui personaj din piesa "Femeia din manuscris" pe care am jucat-o pe scena Teatrului Municipal din Focşani, la Teatrul "Odeon" din Bucureşti şi la Teatrul din Buzău", povesteşte tânărul.
De asemenea, a făcut parte din trupa de teatru a Colegiului Naţional "Unirea" pe care l-a absolvit în acest an, jucând în spectacolele "O întâmplare în toiul nopţii" de Sean O'Casey, "Se caută un mincinos" de Dimitri Psathas şi "Streap-tease" de Slawomir Mrozek. Acum, este personaj într-o piesă pentru copii, "Cu Păcală", pusă în scenă la Teatrul Muncipal "Maior Gheorghe Pastia".
Teatrul, o şcoală
Pentru Mihai Cojocaru, teatrul a fost prima formă serioasă de educare şi formare a personalităţii.
"La teatru am învăţat tot ceea ce şcoala ‘omitea' să mă înveţe, lucruri foarte folositoare, bineînteles. Cu timpul, scena a devenit lumea în care evadez din acest cotidian ucigător, cu problemele lui cu tot. A ajuns să fie poarta prin care evit să mă îndobitocesc", mai spune Mihai.
Sfaturile şi explicaţiile regizorului sunt cele
