Treceam ieri pe Unirii (inevitabil - acolo stau) şi am zărit ceva mai multă agitaţie decât e de obicei pe unul din largile bulevarde bucureştene care sunt strâmte şi în august. Sursa: EVZ

Hop, câteva echipaje de poliţie şi nişte agenţi care stăteau de vorbă la terăselele de pe Mica Rivieră altminteri goale. Semn că se pregătea o vizită oficială. Ca să zic şi ceva de bine, nu pot să nu constat că lucrările avansează frumuşel pe şantierul Bibliotecii Naţionale. Uite că totuşi se mai face ceva în ţara asta, îmi zic, constatând cum prinde formă clădirea.

Ar trebui făcut ceva şi cu groapa dintre Unirii şi Nerva Traian, aflată la o aruncătură de băţ. Eventual, în următoarele două decenii, dacă de douăzeci de ani tot n-am fost în stare de nimic. În acest sens şi în multe altele.

Probabil cam în acelaşi timp cu sosirea în zonă a premierului Boc (ca să vedeţi că nici vizitele de lucru nu mai sunt ce erau odată, mă tem că a fost aleasă pentru inspecţie o zi în care, fiind caniculă, Dâmboviţa îţi îndoia nasul), eram pe sensul opus. Într-un autobuz fără aer condiţionat, târându-se în caravană pe ceea ce ar trebui să devină cândva un culoar unic, adică doar pentru transport în comun, ambulanţe şi pompieri. Trec şi peste aceste detalii legate de aglomeraţie şi de disconfort termic, la care adaug doar spectacolul olfactiv, pentru a înţelege că pasagerii erau nervoşi, lipsind foarte puţin ca să izbucnească.

Ei bine, scandalul s-a declanşat în momentul în care o bătrânică, sesizând niscaiva mişcare vizavi, a început să lovească geamul cu degetul, identificând vinovaţii: "Ce mai vor şi ziariştii ăştia? La coadă, nu la-ntins mâna! Că şi noi stăm la cozi de-o viaţă şi nu mai zicem nimica!".

Sincer, m-am simţit vizat, dar foarte puţin. Nu mai sunt plătit pe drepturi de autor, nu trebuie să-mi bat capul făcând tot soiul de operaţ