Sambata

Imediat dupa incheierea slujbei de seara, dinspre biserica din Sapanta porneste, prin multime, un firicel luminos si melodios: femeile in costume traditionale duc cate o lumanare in maini si canta: "Fiii lacrimilor tale". De pe o alta aleiuta a cimitirului, in intuneric, se indreapta spre scena tinerii si elegantii instrumentisti ai Filarmonicii din Sibiu. O fata se intoarce spre ceilalti si sopteste cu mana la piept: "Vai, cat e de frumos!". Scena, simpla, construita cu gust, din lemn si panza, este deja plina de muzicieni, torte lumineaza de jur imprejur, scotand in evidenta albastrul crucilor, fiecare cu cate un desen si un sir de versuri pe ea. Un concert pe o scena amplasata intr-un cimitir pare o idee cel putin bizara, dar Cimitirul vesel din Sapanta este cu totul special, probabil unic in lume. Muzica incepe lin si satenii recunosc imediat versurile cantate de corul barbatesc al Facultatii de Teologie "Andrei Saguna" din Sibiu: "De cu tanar copilas, io am fost Stan Ioan Patras, Sa m-ascultati oameni buni, ce voi spune nu-s minciuni". Sunt chiar versurile de pe crucea creatorului Cimitirului vesel. In urma cu doi ani, muzicianul irlandez Shaun Davey, care studia in Maramures radacinile comune ale celtilor si dacilor, a compus o lucrare ce se baza pe epitafurile de pe crucile albastre, iar un alt irlandez, un tanar roscovan cu ochi albastri si capul plin de vise si de idei, Peter Hurley, a organizat la mijlocul lui august, in Sapanta, festivalul "Drumul lung catre Cimitirul vesel". Interpretata de irlandezi si de romani, muzica place tuturor, satenilor si turistilor. Un sir lung de lampioane albe, chinezesti, propulsate de o mica flacara, se inalta spre cer, pana ajung sa se confunde cu puzderia de stele. "Uite, uite, ce fain!", le spune un copil parintilor, "Sunt exact ca stelele cazatoare, numai ca merg invers, in sus!". Este sfarsitul unei