Vis. Soprana Daniela Vlădescu şi-ar dori să trăiască într-o ţară civilizată, nu foarte aproape de oameni, dar cu cei mai buni prieteni alăturiDupă multe zbateri şi strădanii, aţi reuşit să obţineţi o victorie: salvarea Teatrului de la Constanţa prin trecerea lui în jurisdicţia Ministerului Culturii. Vă simţiţi mândră de această reuşită?

Trăiesc sentimente contradictorii. Am pornit această bătălie revoltată de nedreptatea care se făcea unor artişti şi culturii în general. Am bătut la toate uşile cu convingerea că nimeni nu va deschide. Salvarea noastră a venit de unde speram mai puţin: Ministerul Culturii.

Până acum am fost obişnuită cu grija miniştrilor de la Cultură pentru instituţiile din subordine. Dacă nu ţineai de Minister erai sortit succesului sau eşecului, în funcţie de calitatea umană a ordonatorului de credite de care depindeai. De data aceasta domnul ministru Kelemen Hunor s-a implicat în criza tuturor instituţiilor de cultură din România şi a încercat, ŞI A REUŞIT să salveze câteva instituţii sortite pieirii. Printre aceste instituţii norocoase ne aflăm şi noi. Reuşita nu este a mea, este în primul rând a domnului ministru al Culturii, a echipei de la Ministerul Culturii, care a căutat soluţii, a celor care au acceptat soluţia propusă de domnul ministru, a colegilor de breaslă din ţară, care s-au implicat şi s-au revoltat pentru noi (domnul Alexandru Arşinel, domnul Mircea Diaconu, actori şi artişti de operă din ţară, balerini, muzicieni, directori de instituţii de cultură), a publicului constănţean, a artiştilor teatrului nostru, care au demonstrat cu decenţă şi cu disperare, a mass mediei care ne-a promovat situaţia cu generozitate şi obiectivism şi, de ce nu, a Consiliului Judeţean Constanţa, într-un târziu, când ne-au aprobat transferul.

De acum instituţia noastră este pe mâini bune şi ştiu că artiştii constănţeni vor arăta