Multă lume s-a bucurat când Traian Băsescu şi-a dat, în sfârşit, seama că sistemul bugetarilor este supradimensionat, ca fond de salarii, în dauna celui privat.
Până la urmă mârţoaga privaţilor duce înainte căruţa economiei. Imaginea plastică folosită de Băsescu, cu omul gras care este dus în spate de cel slab, a fost folosită special pentru ca şi ultima opincă din ţara asta să înţeleagă ce se întâmplă în economie.
Iată însă că exact pupilul preşedintelui, respectiv domnul Boc, nu a priceput cum stă treaba. Premierul este gata să accepte mărirea salariului minim în ramura bugetară şi este gata să-i lase pe ceilalţi 32 de responsabili de ramuri să-şi stabilească salariul lor minim. Până la urmă, într-o ţară cu doi premieri, unul in funcţie şi unul de facto, ce mai contează şi 32 de salarii minime.
Dacă ar fi să fie pe bune, cum se spune popular, sistemul nu ar fi chiar atât de prost. Privatul ştie mai bine cum stă treaba în economie. Problema este de inconsecvenţă legislativă şi de incoerenţă în reglementări. Pe de-o parte, în Parlament, se află în dezbatere legea salarizării unice, care prevede o ierarhizare, exact pe baza salariului minim pe economie. Dacă spargi salariul minim în 32 de bucăţi, la care parte te raportezi?
Conform dorinţelor sindicatelor, bugetarii ar trebui să-şi stabilească singuri salariul minim, în discuţiile cu patronul său, statul. Doar că statul este cel mai prost patron întâlnit vreodată. După ce s-a căinat şi ne-a mai băgat mâna în buzunar s-a decis să mărească salariul minim al bugetarilor de la 600 la 640. Asta în condiţiile în care nu s-a restructurat mai nimic.
Şi mai grav este că sondajele arată că majoritatea oamenilor ar dori să lucreze în sistemul public, pentru că e mai sigur. Sau, altfel spus, în zona vie a economiei nu prea mai vrea nimeni să se bage.
Bâlbâiala lui
