Din 5 august, 33 de mineri din Chile sunt captivi sub pământ, iar şansele să vadă prea curând lumina zilei sunt minime.

În urmă cu aproape trei săptămâni, 33 de mineri au fost prinşi în mina de aur şi cupru din San Jose, în deşertul Atacama (nordul statului Chile), după explozie. Deşi sunt captivi într-un spaţiu de mărimea unui apartament cu două camere, minerii s-au agăţat cu încăpăţânare de viaţă şi luptă să supravieţuiască până în momentul în care echipele de salvare vor reuşi să ajungă la ei. După 18 zile, autorităţile au reuşit să intre în contact cu minerii care au supravieţuit la o adâncime de 700 de metri, ca printr-un miracol. Din câte se pare, în adâncurile minei sunt depozite de apă şi guri de ventilare care, foarte probabil, i-au ajutat să supravieţuiască. Preşedintele chilian Sebastian Pinera a prezentat presei un bilet trimis de mineri cu ajutorul unei sonde, pe care scria cu roşu „suntem în viaţă toţi 33, în adăpost“. Se pare că minerii s-au putut refugia într-un fel de adăpost, care i-a protejat în timpul surpării. Una dintre sondele care săpa în subteran pentru a găsi minerii a ajuns la 20 de metri de adăpostul aflat la circa 700 de metri sub pământ. De alt-fel, prin gaura strâmtă săpată de sondă, salvatorii trimit tuburi de plastic subţiri cu alimente, geluri de hidratare şi echipament de comunicaţie. Însă, cât pot oare supravieţui cu doar două linguri de ton, o gură de lapte şi jumătate de biscuit la fiecare 48 de ore? Şi, chiar aşa, în ciuda faptului că salvatorii încă pot trimite capsule mici cu alimente, apă şi oxigen, va dura luni de zile până când se va săpa un tunel prin care oamenii să poată fi scoşi afară, unul câte unul. Până acum, echipele de salvare le-au trimis minerilor haine, medicamente, jocuri, apă şi mâncare printr-o sondă de diametrul unui grapefruit. Tot astfel, minerii au reuşit să comunice cu famiile lor prin s