Bărbatul are 31 de ani lucraţi la fabrica de încălţăminte şi 20 de ani de când are propria afacere. Singurul lucru pe care îl regretă este că a îmbătrânit.

Să repare încălţăminte. Asta ştie să facă de o viaţă. Este cel mai vechi papucar din oraş şi a încălţat mii de suceveni.

„31 de ani am lucrat la fabrica de încălţăminte unde am făcut tălpile, iar de 20 de ani am atelierul meu de reparaţii. Câţiva ani am suprapus muncile. Veneam la atelier câte patru ore pe zi, restul eram la fabrică. Acum mă gândesc că trebuia din start să mă axez numai pe atelier“, spune bărbatul în timp ce repară o cizmă.

Îşi face singur încălţările

Ghetele şi cizmele de iarnă şi le confecţionează cu mâna lui. Pentru alţii nu se aruncă să le facă, este muncă multă şi nici nu are toate aparatele necesare. Prima etapă în confecţionarea unor papuci este rictuitul, apoi tălpuitul şi finisatul.

„Eu am făcut numai opt clase deoarece nu s-a putut mai mult pe acea vreme. Noi am fost şase fraţi acasă, iar părinţii lucrau la colectiv. Pământul pe care l-au primit era la o distanţă de două ori mai mare ca de la Suceava la Gura Humorului. Era departe şi trebuiau să meargă acolo ca să ne poată creşte. Nu aveam nici 18 când am plecat în lume. Prima meserie a fost la Constanţa, unde am fost hamal“, îşi aminteşte suceveanul cu un zâmbet pe buze.

Spune că într-un an de zile a trecut prin 13 locuri de muncă pentru a strânge bani. A lucrat şi la Gostat, şi la încărcat în vagoane, până şi în mină. Întrebat cum se descurcă pe vreme de criză, Alexandru Pastor spune că nu se simte o diferenţă prea mare faţă de anii trecuţi.

„Dispar meseriile serioase“

„De când e lumea şi pământul oamenii aduc papucii la reparat. De pe vremea lui Ceauşescu e la fel. Criza nu ne-a umplut buzunarele cu bani. Nu toţi sucevenii vin cu papucii la reparat în loc