Localnicii din comuna nemţeană Poiana Largului care au supravieţuit atrocităţilor comise după 23 august 1944 au încă în minte imaginea războiului. Ana Vatamanu povesteşte despre tragedia care a avut loc în beciul din gospodăria părinţilor. Femeile care au ţinut în sân bucăţi dintr-o icoană au scăpat cu viaţă.
Imaginile carnajelor care au avut loc după 23 august 1944, când România a trecut de partea Aliaţilor, îi urmăresc încă pe supravieţuitorii evenimentelor de acum 66 de ani, din comuna nemţeană Poiana Largului.
Mai citeşte şi:
„Moaştele“ bolnavilor de TBC fac minuni la Aiud
Populaţia a fost prinsă între trupele germane şi ruseşti. Aici au avut loc unele dintre cele mai crâncene încleştări din ţinut.
25 de suflete s-au refugiat în pivniţă
Una dintre cele mai odioase crime s-a produs în beciul din curtea familiei Tărâţă, în care s-au refugiat 25 de suflete. Doar trei femei şi patru micuţi au scăpat cu viaţă, după ce mâini criminale au aruncat aici cu grenade. Ana Vatamanu are acum 67 de ani şi este unul dintre copiii de care nu s-au atins schijele. Avea atunci doar nouă luni şi era adăpostită la sânul mamei. Relatările mamei sale, una dintre supravieţuitoare, îi sunt încă vii în minte.
„Era duminică, 3 septembrie 1944, la amiază. Înainte cu o zi a venit o echipă nemţească la beci, i-a văzut pe cei care se ascundeau, i-a numărat şi a plecat. Oamenii şi-au dat seama că o să se întâmple ceva, dar unde să pleci?! Că era totul minat... Acolo era linia întâi a războiului", povesteşte Ana. După câteva ore, moartea s-a abătut peste pivniţă. „Au mai venit şi a doua zi, când au aruncat în beci opt grenade. Din familia noastră au murit atunci tata şi şase surori", mai spune femeia.
Tratată de nemţi
Norocul a făcut ca fetiţa să-şi revină, fără să fi fost rănită. „Eu m-am trezit când m-oi fi trezit şi am ieşit afară de
