După ce a practicat mai bine de zece ani judo, Daniel a descoperit în Anglia această variantă a sportului de haltere, pe care „a importat-o“.

Daniel s-a apucat la şase ani de judo pentru că nu avea stare şi simţea tot timpul că vrea să facă mişcare. A mers timp de zece ani, în fiecare zi, la sala de antrenamente. După ce a strâns o colecţie impresionantă de trofee, la 16 ani a abandonat brusc acest sport şi a încercat să se afirme la alte discipline, dar niciuna nu l-a „prins“.

La 19 ani a plecat în Anglia, experienţă care avea să-i schimbe destinul. „Acolo mergeam în fiecare zi la o sală de sport şi am început să practic powerliftingul. Este un sport foarte apropiat de haltere, însă la powerlifting sunt trei probe: genoflexiuni, îndreptări cu bara şi împins din culcat. Toate probele se fac cu greutăţi care au dublul kilogramelor pe care le are sportivul“, ne-a explicat Andrei.

Timp de patru ani a practicat acest sport la nivel de amatori, după care a decis să se întoarcă în România. În ţară a publicat o serie de lucrări ştiinţifice legate de powerlifting şi istoria acestui sport.

Şi antrenor şi arbitru

În 2009 s-a ivit o nouă oportunitate în viaţa sa. A luat fiinţă Federaţia Naţională de Powerlifting şi atunci a decis să facă cursuri de arbitraj şi antrenorat pentru acest sport. Tot în 2009 a înfiinţat, alături de profesori şi sportivi de la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Bacău, primul club de powerlifting din oraş, „Bronx Powerlifting“. „Acest sport a apărut prima dată în Statele Unite prin 1950 şi apoi s-a extins în Europa. La noi abia acum începe să devină un sport cunoscut“, ne-a spus Daniel.

Ţinta lui sunt Mondialele

Rezultatele pe care le-a obţinut doar într-un an de zile cu elevii săi îl îndreptăţesc să spere că powerliftingul va aduce şi în România medalii, la fel cum