Cum nu apare nici un partid pentru să merite să ne batem capul, iar cu cele care sînt ne-am păcălit destul, poate că a sosit momentul să ne întoarcem la societatea civilă. Nu ca să mai facem un partid, cum a fost eşuatul Partid al Alianţei Civice, ci ca să articulăm o structură dedicată binelui public, care să funcţioneze pe bază de voluntariat şi cu o conducere aleasă de toţi membrii.

Sugestia asta se adresează tuturor celor care nu mai vor să voteze partide, dar vor să meargă la vot. Se adresează de asemenea tuturor celor care vor ca banul public să nu mai fie folosit pentru răsplătirea clientelei politice a partidului aflat la putere, indiferent care e acela. Şi ar trebui să răspundă tuturor nemulţumirilor personale faţă de mersul politicii de la noi prin articularea unei atitudini publice a cărei pondere să conteze pentru politicieni.

Care ar fi mijloacele prin care o asemenea structură apolitică ar putea exercita presiuni asupra politicienilor? Printr-o presiune extraparlamentară asupra politicienilor, care să se le reamintească şi lor şi opiniei publice, că politica nu se face numai la partid şi, prin extensie în Parlament, ci şi în rîndul societăţii civile atunci cînd partidele şi parlamentul nu sînt în stare să răspundă adevăratelor aşteptări ale alegătorilor.

Cu s-ar putea exercita presiunea societăţii civile asupra politicienilor? Prin flash-mobu-uri, prin mitinguri şi prin iniţiative avînd semnături de susţinere care ar putea duce la referendumuri.

Apatia societăţii civile a dus la obrăznicirea şi apoi la ticăloşirea politicianistă autohtonă.

Apatia societăţii civile a transformat votul dintr-o treabă de conştiinţă într-o marfă care poate fi cumpărată cu bani, găleţi, cisme de cauciuc şi alimente. Aceeaşi apatie a societăţii civile a dus la transformarea clasei politice într-o castă care îşi face treburile suprapartinice mizî