Aşa cum ceasornicarul demontează cu o curiozitate avidă mecanismul unui ceas elveţian, tot aşa şi columbofilul încearcă să desluşească până în cele mai mici detalii "mecanismul de funcţionare" caracteristic porumbelului călător belgian. Şi pentru a afla cât este de deosebit amicul nostru înaripat, iată câteva dintre curiozităţile sale:
- Puiul de porumbel are unul dintre cele mai mari ritmuri de creştere din lumea zburătoarelor; acesta îşi dublează greutatea în primele 48 de ore de viaţă, pentru a ajunge la 14 zile la jumătate din greutatea totală, iar la 33 de zile, când sunt apţi deplin să părăsească cuibul, să egaleze greutatea adultului. Prin comparaţie, ritmul de creştere al puiului de porumbel este dublu faţă de cel al puiului de prepeliţă (vestit pentru creşterea sa rapidă ca unica formă de supravieţuire, adaptare la mediu) şi de patru ori mai mare decât al puiului de găină. Acest ritm este datorat unei alimentaţii unice, aşa-numitul "lapte de guşă" sau "lapte de porumbel", regurgitat de ambii părinţi în primele 7-10 zile de viaţă ale puiului, fiind de fapt o secreţie holocrină, stimulată şi reglată biologic de actul clocirii. Această secreţie este de altfel foarte bogată în proteine, conţinând, după unii autori, până la 20%, la care se adaugă procente semnificative de grăsime şi carbohidraţi.
- Porumbelul consumă zilnic o cantitate de hrană echivalentă în medie cu 10% din greutatea lui, vara, în timp ce iarna, cantitatea de hrană îngurgitată poate atinge 15% din greutatea lui totală (din câte se vede, iarna, viaţa devine mai scumpă inclusiv pentru bieţii porumbei...).
- Volumul sanguin al unui porumbel este de circa 33 ml.
- Rinichii porumbelului sunt multipli, fiind răspândiţi în ambele părţi ale cavităţii abdominale.
- Dintre cele două pleoape, porumbeii au muşchi doar în pleoapa inferioară, în timp c