891 fotografii. Puţine faţă de anii trecuţi. Poate am mai crescut. Poate am învăţat să nu mai irosesc. M-am concentrat. Cine zice că un fotograf pierde atmosfera de la un concert, de la un eveniment, de la un concurs sau altceva, nu simte sunetele din cauza concentrării pe cadre, rău zice. Ce înseamnă să fii fotograf, patru zile, la cel mai mare festival din România? Înseamnă să fii împlinit. Să fotografiezi oameni expresivi şi coloraţi, să le captezi momentele de fericire, de turmentare, de explozie a personalităţii. Să fotografiezi figuri de copii cu ochelari pătraţi şi creste până la cer, figuri de bătrăni cu plete albe ce parcă s-au teleportat de la Woodstock-ul din ’69, îndrăgostiţi ce iubesc pueril, cerşetori de-o bere, zburători, fumători, chitarişti zgomotoşi, fantezişti, zeci de stiluri ce se întâlnesc undeva, deasupra soarelui, norilor, ploii, artificiilor de sfârşit de concert. Să-ti tremure mâna pe aparatul de fotografiat când muzica te izbeşte de la doi paşi, în piept, sub tălpi. Atunci când auzi strigăte din spate şi te-ntorci. Te-ntrebi dacă ar trebui să te fereşti de valul format din public ce parcă vrea să sară peste gard sau să-i prinzi în patru colţuri şi să-i lipeşti de suflet. Te-ntrebi dacă ar trebui să-l fotografiezi pe cel ce suferă „de prea mult” pe marginea drumului sau să-i dai ceva de mancare, sau un pahar de apă, sau chiar o bere. 63 000 de oameni au călcat pragul Peninsulei în aceste patru zile. Mai multe pe www.zi-de-zi.ro/galerie-foto.

891 fotografii. Puţine faţă de anii trecuţi. Poate am mai crescut. Poate am învăţat să nu mai irosesc. M-am concentrat. Cine zice că un fotograf pierde atmosfera de la un concert, de la un eveniment, de la un concurs sau altceva, nu simte sunetele din cauza concentrării pe cadre, rău zice. Ce înseamnă să fii fotograf, patru zile, la cel mai mare festival din România? Înseamnă să f