Pentru cei care cred că includerea în patrimonial mondial al UNESCO se poate face pe baza cererii unui grup de telespectatori, o veste proastă: procedura este foarte complicată şi nu e influenţată de campanii pe internet sau de tăvăliri prin fîn. În numărul din 27 august al cotidianului Le Monde este publicată o amplă anchetă pe această temă. În cele două pagini ale ziarului este prezentată o hartă a răspîndirii monumentelor culturale, naturale şi mixte clasate în patrimoniul mondial. Europa bate toate continentele, cu 382 de monumente, în vreme ce Asia centrală are doar 11, iar America de Sud, 63, din totalul de 911. Francesco Bandarin, conducătorul centrului de Patrimoniu mondial, constată că e cazul să se dedice mai mult ţărilor emergente unde e nevoie de eticheta UNESCO pentru a apăra adevărate comori ale umanităţii. Spre astfel de situri vor fi dirijate fondurile instituţiei în viitor. Introducerea unui sit în patrimoniu se face după îndelungi analize şi expertize, nu la cererea unor grupuri şi nici în urma unor iniţiative particulare. În ampla anchetă din Le Monde este găzduit şi un contrapunct intitulat La Dresda nimeni nu regretă excluderea de pe lista Patrimoniului UNESCO. Oraşul german a fost exclus în 2009 pentru că municipalitatea a construit un pod fără avizul experţilor UNESCO. Locuitorii, administraţia locală şi agenţiile de turism susţin că nu a scăzut numărul turiştilor după excludere. Desigur, o reprezentantă a Verzilor din Dresda, regretă eliminarea de pe listă. Dar nimeni, cu excepţia lui Le Monde, nu-i cere părerea.

(text pentru Academia Caţavencu)

comentarii, aici

Pentru cei care cred că includerea în patrimonial mondial al UNESCO se poate face pe baza cererii unui grup de telespectatori, o veste proastă: procedura este foarte complicată şi nu e influenţată de campanii pe internet sau de tăvăliri prin fîn. În numărul din 27