Justitia la televizor, pe care o tot vedem, intr-o forma sau alta, de 20 de ani incoace, caci, nu-i asa, daca poporul nu are paine, macar circul sa fie asigurat, a intrat intr-o faza superioara, cu mult mai periculoasa.
Presiunea media uriasa, verdictele exprimate, mai mult sau mai putin doct in talk-show-uri, au inceput sa se ragaseasca, uneori explicit, in deciziile si motivarile emise de judecatori.
Tot mai timorati, dar si mai dependenti, la randul lor, de bunavointa jurnalistilor, magistratii au inceput sa tina cont din ce in ce mai mult de ceea ce se vede si se aude la televizor, chiar daca in felul acesta ajung sa intre in contradictie cu legea, mai ales in cazurile penale.
Iar una dintre cele mai mari vulnerabile zone este aceea a arestului preventiv. Presa exploateaza la maximum senzationalul si cere judecati sumare cu sentinte ferme: "dupa gratii!". Nu o face degeaba, ci stiind ca in felul acesta satisface o pofta a poporului. Iar poporul nu e neaparat crud, ci patit.
Procesele care treneaza, legile permisive si ambigue, coruptia generalizata, au facut ca multi vinovati sa scape nepedepsiti sau cu pedepse ridicol de mici. Asa se face ca romanii si-au pierdut increderea in justitie si sunt convinsi ca exista riscuri mari ca arestul preventiv sa ramana cam toata pedeapsa pe care o face pana la urma un infractor, mai ales daca este potent finanaciar si/sau politic.
Vorba aceea - ce-i in mana, nu-i minciuna! Dar aceasta mentalitate, absolut explicabila, nu justifica excesele, ba chiar ilegalitatile la care s-a ajuns si care nu fac altceva decat sa decredibilizeze o data in plus o justitie decredibilizata.
In legislatia noastra penala arestul preventiv este o decizie cu caracter exceptional, pentru ca incalca prezumtia de nevinovatie, un principiu fundamental de drept.
Asadar, re
