Dacă în perioada 2006-2008 sute de mii de români au ales să contracteze credite în franci elveţieni, având în vedere dobânzile joase, dar şi cursul de schimb avantajos, acum, tocmai aceste avantaje devin dezavantaje.

În perioada de vârf a creditelor în această monedă, cursul leu/franc elveţian a variat în intervalul 1,9-2,6. Treptat, francul s-a scumpit semnificativ şi a ajuns să depăşească în iulie pragul de 3,3 lei. Astfel, pentru o rată de 1.000 de franci elveţieni, românii au ajuns să plătească şi cu 1.400 de lei mai mult. Iar asta numai pe fondul deprecierii leului în raport cu moneda elveţiană.

În plus, multe dintre bănci au practicat dobânzi promoţionale în primii ani ai perioadei de creditare. La finalul perioadei, dobânzile au sărit de la de la o medie de 4% la 8-9% pe an. Astfel, costul îndatorării a crescut şi mai mult.

Riscul valutar şi cel de dobândă a fost resimţit din plin de românii care s-au împrumutat în franci. restanţele la împrumuturile în franci au crescut de peste nouă ori în intervalul iunie 2009 - iunie 2010 şi au ajuns la echivalentul a 111 milioane de euro. Peste 10% din împrumuturile populaţiei aflate în derulare sunt în franci elveţieni, iar valoarea lor depăşea la jumătatea anului echivalentul a 3,26 miliarde de euro.