Şase saloane au devenit casă, pe rând, pentru o sută de copii bolnavi de cancer. Avem nevoie de voi, pentru ca acest loc să devină primitor şi cu adevărat vindecător! „Ajută un copil, salvează un zbor!“.

Etajul zece, Clinica de oncopediatrie. Ne întoarcem pe acelaşi coridor întunecat de la ultimul etaj al Spitalului de Urgenţă din Craiova. E aproape pustiu. Lipseşte Ben, lipseşte Ionela, lipsesc Vlăduţ şi Dragoş, şi Octavian, şi Radu, şi gemenii Alexandru şi Andrei. Sunt acasă. Se refac după curele de citostatice. În septembrie se vor întoarce, la „casa din spital“, pentru o nouă etapă de tratament. Până atunci, însă, doar cinci copii mai sunt internaţi în Clinica de oncologie pediatrică. E Marta, de şase anişori, diagnosticată recent cu limfom Hodgkin şi aflată acum la a doua cură de citostatice; e micuţa Maria Alexandra, de numai trei ani, căreia i-a fost descoperită anemia Minkowski-Chauffard pe când avea doar patru luni; şi e Georgiana, care are 16 ani şi osteosarcom stâng humerus, amputaţie de membru superior stâng. Tot aici „locuieşte“ acum temporar Flavius, de şapte ani şi jumătate, diagnosticat cu purpură trombocitopenică imunologică şi care a păşit pentru prima dată într-un spital. Şi mai este Mihai, un copilaş abandonat la naştere de părinţi, aflat acum în plasament la o asistentă maternală. Are opt ani şi anemie Fanconi.

Ei şi încă aproape o sută de alţi copii diagnosticaţi cu diferite forme de cancer vin constant, la perioade regulate, să se trateze în Clinica de oncopediatrie. Pentru ei, cele şase saloane de la etajul zece au devenit a doua casă. Din păcate, nu foarte primitoare.

Sistemul sanitar românesc sau indiferenţa

Se cunosc problemele grave din sistemul sanitar. Lipsesc medicamentele, aparatura, se pun la dispoziţia bolnavilor spaţii insalubre, din care lipseşte cu desăvârşire strictul necesar într-o so