Dintr-un anumit punct de vedere, Traian Basescu este legat de maini si de picioare vis-a-vis de remaniere.
Nu il poate schimba pe Boc, desi putem presupune ca pana si presedintelui i s-a facut jena de gafele si erorile premierului. Nu ii poate cere demisia, intrucat Emil Boc este garantul libertatii de actiune a lui Traian Basescu asupra Guvernului.
In acest moment insa, singura actiune la care s-ar putea gandi Basescu este schimbarea Guvernului.
In mod normal, Executivul ar trebui inlocuit in totalitate. Lipsa unei viziuni coerente, a unei strategii reale de a iesi din criza, imposibilitatea ca in doi ani sa implementeze cel putin o masura anticriza eficienta, adancirea problemelor, haosul si circul creat de Boc insusi sau ministrii sai, nu lasa loc decat unei singure variante: remanierea Guvernului Boc IV si numirea unui nou Executiv.
Presedintele este tinut in loc insa de paradoxul in care se afla in raport cu premierul.
Emil Boc este cel care ii da toata libertatea la care presedintele a visat, de a actiona si a influenta direct Executivul, insa tot el este cel care ii anihileaza orice gand de schimbare i-ar trece lui Basescu. Caci altfel, presedintele ar risca sa ajunga, din nou, exilat la Cotroceni, precum in timpurile guvernarii lui Tariceanu.
In rest, orice alta discutie despre schimbarea unor nume din jurul lui Emil Boc, fie ca vorbim despre doi - trei ministri sau despre 9-10, lucrurile nu se vor schimba in esenta absolut deloc.
Nici la nivel de perceptie populara, o schimbare a catorva ministri din Cabinetul lui Boc nu va avea efectul pe care se doreste sa il dea o primenire guvernamentala.
Astfel, tot ceea ce ii ramane presedintelui de facut este sa isi accepte postul de martor mut in filmul prost pe care, ce-i drept, dansul l-a scris si l-a regizat, dar pe car
