La ora actuala diaspora romana numara peste doua milioane de oameni. Unii au parasit tara cu decenii in urma, altii recent. Indiferent cand s-au stabilit in strainatate, exista numai patru tipuri de emigranti. Voi incerca sa le descriu.
Primul grup, cel mai numeros, reprezinta persoane care au plecat din Romania in timpul terorii comuniste, stabilindu-se in diverse parti ale lumii, cei mai multi optaand pentru Israel, SUA, Canada si Europa occidentala, mai putini pentru Australia, America Latina si Africa de Sud. Acesti oameni si-au dat seama, de la inceput, ca in ciuda dorului de tara, de neamuri si prieteni, pentru ei nu mai exista reintoarcere acasa. De aceea s-au asimilat in societatea adoptiva, invatand limba, continuandu-si educatia si devenind cetateni loiali.
Aceastia sunt oameni cu cel mai mult success, in toate. Productivi, realisti, angrenati total in viata tarii care i-a gazduit cu generozitate, formeaza obiectul invidiei multor romani care ii denigreaza, numindu-i "tradatori", "nesimtiti", "dati cu strainii"
etc.
Din moment ce multi dintre acestia au fost condamnati, in contumacie, pentru ofensa de "trecere ilegala a frontierei", au pierdut toate drepturile lor civile, si nu mai figureaza ca alegatori pe listele consulatelor din tarile unde traiesc. Nu se mai considera cetateni romani, nu voteaza, si se uita la tot ce se intampla in tara prin ochii unui strain. Adevarul e ca acest grup a supravietuit cu success niste perioade extrem de grele. O transplantare nu e niciodata usoara!
Al doilea grup de emigranti romani e al celor ce au ales pribegia, cu ideea clara a reintoarcerii in tara (eventual imbogatiti), dupa o anumita perioada. Acesti oameni nu s-au asimilat in societatea unde traiesc, formand "enclave" romanesti, unde se vorbeste numai romaneste. N-au invatat limba, nu si-au imbunatatit educatia
