Rădăcina, principala parte a cerenţelului folosită în fitoterapie, este bogată în substanţe amare, tanin, ulei volatil şi în eugenol, un compus specific acestei plante. „Cerenţelul este o plantă cu o impresionantă valoare terapeutică: este dezinfectant, antiseptic şi calmant intestinal, analgezic şi hemostatic.
Tratamentul cu cerenţel atenuează durerile de orice fel, înlătură spasmele musculare, combate vărsăturile provocate de tulburări ale ficatului şi problemele respiratorii şi ajută la coagularea mai rapidă a sângelui", precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie. Din rădăcina plantei se prepară infuzie, decoct, tinctură şi pulbere. Leacul este contraindicat în afecţiuni cronice hepatice şi renale.
Mod de administrare
Decoctul se prepară din două linguriţe cu rădăcină uscată de plantă peste care se toarnă 150 ml de apă. Se fierbe timp de 20 de minute şi, după ce se răceşte, se bea neîndulcit (pentru dismenoree şi diaree) în trei reprize după mesele principale. Pentru celelalte afecţiuni se îndulceşte cu puţină miere. Tratamentul trebuie urmat timp de o săptămână.
Pulberea: Se macină rădăcină uscată până ce se transformă într-o pulbere fină. Se ia câte o jumătate de linguriţă de două ori pe zi, pentru afecţiuni respiratorii, până la vindecare.
