Sa presupunem ca Emil Boc si vreo cativa subalterni de-ai lui ies in Piata Victoriei si se pun in cap. Lumea va trece pe langa ei impasibila, neluandu-i in seama. "Bai, voi nu vedeti? Eu cu Seitan si cu Vladescu am reusit sa ne punem cu fundu-n sus?", va striga Emil Boc. "Ei, si ce? Vi se pare ca noi stam alfel?", ii va raspunde vreun curios care va avea rabdarea sa se opresca langa ministeriabili.
Cabinetul Boc poate face promisiuni catarat pe varful Pietrosu sau pe Moldoveanu. Sau in direct de la Balea Lac. Totul va fi considerat divertisment pur.
Recentele reverente facute bugetarilor, prin promisiuni de mariri salariale, nu vor fi asimilate de catre cei carora Traian Basescu le-a dat nefericitele vesti din 6 mai. Dupa jocul indelungat, "uite criza, nu e criza", sau "azi la serviciu, maine in concediu fara plata", Seitan si Boc au impresia ca dau pe-afara de credibilitate, datorita recentei cresteri de 0,000099 anuntata de Vladescu.
Forma impersonala si modul conditional al verbelor au devenit adevarate pietre de moara pentru guvernarea Boc. "Ar trebui sa creasca salariile", "ar trebui ca subventia sa ramana la fel", "se vor face analize peste analize". Deci, cine tot analizeaza si care este conditia ca lucrurile sa fie mai putin apasatoare pentru populatie? Evident, banii. Iar, la capitolul analiza sunt de serviciu "Blogul lu' Preda", interventiile doamnei Sulfina sau "pozitiile nefiresc de dure ale lui Sever".
Ministrul Seitan, cel care nu poate distinge o coada de persoane pe un monitor, promite cresteri substantiale ale salariilor bugetarilor. Dupa scaderi, mai mult decat subsatntiale, Seitan da inapoi ceva maruntis. Dar, pana la acel maruntis, cine restituie bancilor maruntisul din ratele lunare ale oamenilor sau de unde se vor mai face colectari de TVA, ca pe vremea liberalilor, daca hypermarketurile sunt goale
