Lumea armoniei şi înţelegerii între popoare mai poate să aştepte.
O minoră cu "Sweet Pusly" (chiar aşa!!!) pe tricou linge o îngheţată roz sub soarele fierbinte al sâmbetei. A venit la Cetate cu maică-sa şi taică-su, care, la rându-i, linge o bere sub acoperişul terasei. Nu e nici unşpe şi o fierbinţeală bolnavă se cazează confortabil, chiar şi la altitudinea asta la care suntem noi. Cine suntem noi? O adunătură de intelectuali rafinaţi (of cors!), interesaţi de reconstituirile istorice. Avem mania disciplinei armate (mă rog, numai la festivaluri!), ne interesează istoria la modu' superficial, şi nu numai, asistăm cu zâmbetu' pe buze la simulări de bătălii care vor fi fost sângeroase şi teribile, de bună seamă.
Pentru asta am venit la Râşnov, ca să participăm cu trupul şi poate chiar şi cu sufletul la festivalul de-i zice pompos "Istoric Academic «În numele trandafirului»". Dacă mă-ntrebaţi pe mine, o joacă de copii mari, cu spectatori. E a doua ediţie a festivalului, care se vrea din ce în ce mai de anvergură pe an ce trece, deşi gurile rele spun că anu' trecut a fost şi mai de anvergură, c-au venit şi dacii, şi romanii din Cluj, care între timp s-au certat şi s-au despărţit. O întrebare totuşi mi se ridică: mă-ntreb dacă nenea ăla, cum îl cheamă, mă?, o mai fi apucat să facă podul peste Dunăre sau era prea obosit de la disensiuni.
La ediţia de anul ăsta, n-am dus lipsă de trupe armate din timpuri... ăăă... timpurii şi până mai ieri, mai alaltăieri, în timpul primului război mondial, care au încercat reconstituiri în literă şi spirit ale unor conflicte militare, specifice diferitelor perioade. Un experiment pe cât de interesant, pe atât de simpatic, care se bucură de atenţia unui public heterogen, atât ca vârstă, cât şi ca naţionalitate.
Au venit spahii, ieniceri, cruciaţi, soldaţi francezi şi britanici din timp
