În fiecare sfârşit de săptămână, televiziunile autointitulate „de ştiri" (dar de ce să fiu nedrept - şi celelalte) ne omoară cu „evenimente" de pe DN1, care arată mereu cam la fel: vinerea după-masă e coadă la ieşirea din Bucureşti, duminica seara e coadă la intrare. De multe ori, duminică după prânz apare un intermezzo: coada de pe Valea Prahovei, mai exact între Buşteni şi Comarnic (cu o „anexă": Poliţia Rutieră a deviat traficul pe DN1A). Vara, DN1 e concurat un pic de Autostrada Soarelui - care îşi are şi ea ambuteiajele ei. Restul ţării nu mai contează, în cele câteva minute când reporterii speciali trimişi la coada locului gâfâie în microfon anunţându-ne invariabil că „sunt cozi de câţiva kilometri".

Am plecat prin ţară cu maşina, mă aflu acum prin nordul Bucovinei, şi, aşa cum cronicarul spunea că „nasc şi la Moldova oameni", eu constat că „e şi în Moldova trafic". Şi experienţa de umblător cu maşina prin ţară îmi arată că şi alte oraşe mari au aceleaşi probleme: vinerea coadă la ieşire, duminica - la intrare. Ce mai, ne-am luat un „stil de viaţă" modern şi motorizat, în care plecatul cu maşina în weekend e, pentru unii, obligatoriu ca şi mersul la serviciu: trebuie „semnat de prezenţă" la plecare şi la sosire.

Dar cu cât te adânceşti pe drumuri lăturalnice (judeţene şi comunale), constaţi că, văzută de aici, realitatea de la televizor formată din „DN1 + Autostrada Soarelui" e cu totul secundară. Bucovinenii sau bănăţenii care văd la televizor, în fiecare duminică, ştirişti care se dau de ceasul morţii să ne informeze în direct că nu mai e loc să arunci un ac între Sinaia şi Comarnic simt, pe bună dreptate, că trăiesc „undeva departe". Un soi de „bucureştenizare", de privire obsedantă spre „centru", spre „Capitală" îi cuprinde şi pe ştirişti, care prezintă cu emfază nişte - la urma urmei - banalităţi din traficul unei ţări cu drumuri puţine şi