Iniţiativa doamnei Olguţa Vasilescu şi a domnului Varujan Pambuccian de-a propune în Senat o lege care să reglementeze exprimarea pe Internet, de-a interzice injuriile şi vulgaritatea pe diferitele site-uri trebuie luată în considerare. De la început, o precizare este de făcut: nu te poţi angaja să reglementezi ceea ce nu eşti în măsură să supraveghezi. Internetul este un domeniu cu mult prea vast, o lume cu atâtea ascunzişuri şi cotloane, încât nu-ţi poţi nici măcar imagina că cineva va ajunge să-l reglementeze. Cenzura întregului Internet ar presupune un aparat poliţienesc pe care numai regimurile totalitare, precum cele din Iran şi China, şi le-ar putea dori şi permite. Metoda cea mai simplă de-a compromite o iniţiativă bună este să creezi o lege inaplicabilă. Si, la urma urmelor, cine vrea să fie odios nu are decât. Dar pe cont propriu.

Publicaţiile, scrise şi electronice, au însă o obligaţie de decenţă, care se aplică şi la reacţiile cititorilor.

Nimeni nu poate susţine că libertatea de exprimare este nelimitată. În principiu, buna-creştere şi bunul-simţ ar trebui să fie limite suficiente. Regulile care se aplică presei înseşi trebuie aplicate într-o măsură egală şi reacţiilor la aceste materiale. La fel, blogurile găzduite şi discuţiile în marginea lor au aceleaşi obligaţii. Injuriile, obscenităţile, aţâţarea la violenţă sau la ură nu sunt autorizate în nicio societate civilizată. O scurtă privire asupra site-urilor cu influenţă din lumea vestică arată că, acolo, această poliţie a decenţei este aplicabilă şi aplicată. Blogurile conexe unor ziare sau posturi de televiziune, precum şi comentariile pe marginea unor articole sau materiale publicate pe Internet pot şi trebuie să fie controlate. Ele trebuie controlate încă şi mai riguros decât materialul tipărit, pentru că potenţialul lor de răspândire este virtual infinit, ceea ce nu este cazul cu tip