Presupusa si probabila remaniere guvernamentala consuma in acest moment toate energiile si toata atentia, atat ale coalitiei guvernamentale cat si ale presei.

Merita oare tot acest tumult? Personal, nu cred ca trebuie sa avem foarte mari asteptari. Ma indoiesc sincer ca vom asista la consecintele unei autentice judecati a activitatii fiecarui ministru, realizata cu obiectivitate si pe baza unor criteri certe.

Daca ar fi analizate cel putin performanta reformista, proiectele puse in practica, absorbtia fondurilor europene si capacitatile de comunicare, tot guvernul in frunte cu premierul ar trebui sa-si faca bagajele. Dar mai degraba ne putem astepta la o lupta apriga pentru pastrarea influentei si a aparentelor de catre membrii coalitiei si in interiorul PD-L.

Semnalul a fost deja dat de presedintele UDMR, Marko Bela, care a declarat ferm ca nu va accepta inlocuirea niciunuia dintre ministrii maghiari care, spune domnia sa, si-au facut foarte bine datoria. Chiar si Cseke Attila, care poarta raspunderea cel putin morala pentru incendiul devastator de la Giulesti, trebuie sa ramana deoarece, nu-i asa, a facut mari progrese in materie de descentralizare a sistemului.

De fapt, UDMR nu vrea sa iasa cu vreo bila neagra din acest bilant. Nu vrea sa-si asume nicio farama din esecurile de pana acum ale guvernarii si din nemultumirea populara. Iar pozitia sa este destul de bine securizata, cat timp, in eventualitatea retragerii UDMR de la guvernare coalitia, si asa fragila, explodeaza.

Nici in PD-L nimeni nu vrea sa plece dupa judecata pe post de tap ispasitor, cu atat mai mult cu cat in executiv sunt cei mai importanti lideri democrat liberali. Cine pleaca acum, pleaca cu stampila de incompetent si cu responsabilitatea ineficientei guvernamentale. Acesta, mai mult decat avantajele functiei, este motivul pentru care f