Nea Mitică e paznic la bloc şi nimic nu mişcă fără ca Nea Mitică să ia la cunoştinţă. Dacă eşti cumva mai reticent în a împărtăşi informaţii, Nea Mitică te ia la interogatoriu: “dar cu ce vă ocupaţi? Parcă vă ştiu de undeva…De la Click sau de la Cancan, poate? Nu, de la Realitatea, sigur nu, că nu mă uit.”
Cum Nea Mitică e om de treabă şi te mai ajută să cari una alta pe scări, intri în vorbă cu dumnealui: “nu vedeţi ce ai dracu sunt şoferii ăştia, că te claxonează toţi dacă vrei să treci strada? Au pus trecerea de pietoni de-abia la PSD, ca să te oblige să treci pe la ei pe-acolo.” Zic şi eu: “Păi, poate vă înscrieţi la ei, dacă vă tot obligă să treceţi prin faţa sediului lor!” “Eu? La comuniştii ăia? Doamne fereşte! Nuuuu! Eu sunt cu Dan Diaconescu, cu Partidul Poporului! El e ultima speranţă. Ăştia toţi sunt hoţi Nu vreţi să vă înscrieţi în Partidul Poporului? Am adeziuni…”.
Iată, mă gândesc eu, că l-am întâlnit şi pe proverbialul votant al lui Dan Diaconescu, acel membru al misteriosului 20% care sprijină nou înfiinţatul partid. Şi realizez că românul încă mai crede, încă mai speră, într-un lider providenţial care să salveze ţara. Că s-a numit, de-a lungul timpului, Iliescu, Băsescu sau acum Dan Diaconescu, românii nu au aşteptat ceva de la vreo doctrină sau de la vreun program politic. Dezamăgirile pe care le-a îndurat nu l-au determinat să îşi schimbe viziunea. Chiar dacă Salvatorul vine în chip de şmecheraş cu limuzină albă şi dosare de şantaj, nu contează, important este că el vine din afara sistemului, ba mai e şi persecutat pe deasupra. Asta e boală lungă şi grea, iar până când votantul român nu va deveni pragmatic şi conştient că nu o persoană trebuie să salveze România, partidul lui Dan Diaconescu are ceva şanse. Chiar dacă nu tocmai 20%.
Nea Mitică e paznic la bloc şi nimic nu mişcă fără ca Nea Mitică să ia la cunoştinţă. Dacă eşti cu
